Comments on: Schimbari http://dusrece.wordpress.com Revigoreaza-te Mon, 03 Aug 2009 20:11:42 +0000 http://wordpress.com/ hourly 1 By: Cris http://dusrece.wordpress.com/marturii/#comment-17 Cris Thu, 14 Aug 2008 20:53:19 +0000 http://dusrece.wordpress.com/?page_id=4#comment-17 As vrea sa impartasesc cu voi modul in care Dumnezeu a schimbat viata mea. Ma numesc Cristina si am 20 ani. Parintii mei au aceeasi relatie cu Dumnezeu ca marea majoritatea a poporului nostru, adica aproape nula, El existand pentru ei undeva acolo sus si in vreme de necaz, o rugaciune, o lumanare la biserica poate Il indupleca. Desi parintii mei nu frecventau biserica inafara de pasti, Dumnezeu si notiunea de Dumnezeu nu imi era straina dat fiind ca bunicii mei sunt neoprotestanti, de cate ori mergeam la ei nu duceau la biserica, la grupele de copii care erau acolo si imi aduc aminte perfect prima data cand am mers, eram fascinata de modul cum canta copii, cum se roaga. Datorita bunicilor mei am prins mare drag de biserica, de locul unde oamenii mergeau si ii cantau lui Dumnezeu laude, ii trigau Numele, iar prin clasa a 3 mama mea a fost invitata de o prietena de a ei la bisrica si m-a luat cu ea, insa pe mine m-a dus la gupa de copii, grupa care am frecventato cateva luni de zile. In clasa a cincea, incepusem sa ma imprietenesc cu gasca de la bloc, aveam un anturaj "bun" si la scoala, iar fumatul sau chiulitul nu insemnau decat toane si fite de copil rebel care isi permite multe incercand sa fie cat mai cool. Desi mergeam si la biserica, unde invatam atat de multe despre Dumnezeu, nu facea nici o diferenta in viata de mea de peste saptamana. La scoala si afara cu gasca eram o cu totul alta persoana decat duminica. Toate acestea insa au continuat pana in clasa a 7 cand am luat o hotarare brusca si inteleapta, sa ma mut de la scoala ( sa scap de "prietenii" mei) sa renunt la gasca, si sa il iau pe Dumnezeu in serios. Cum sa intamplat aceasta? Simplu... Eram prin clasa a 7 pe la jumatatate cand intr-o seara la biserica, in urma unei predici am hotarat sa imi predau viata in mana lui Dumnezeu. A fost momentul crucial al vietii mele, pe care insa nu il regret deloc. Nu e nimic mistic in tot ce am zis, e doar simplitate, pentru ca modul in care Dumnezeu lucreaza este simplu si lipsit de extravaganta. Renuntatul la anturaj, fumat, chiulit etc. nu a fost un chin, nu a fost nici un program de autodisciplina, a fost pur si simplu atingerea lui Dumnezeu de viata mea. De atunci au trecut 7 ani, iar in urma cu doi ani l-am marturisit in apa botezelui. Daca au fost usori cei 7 ani? Nu. Dar au fost cei mai frumosi ani din viata mea, si sunt convinsa ca cei care vor veni vor fi mai frumosi, pentru ca viata traita cu Dumnezeu e o aventura strasnic de frumoasa. Poate ca si tu ca mine si ca multi atii, nu vi dintr-o familie de crestini cu o relatie autentica cu Dumnezeu, si de frica lor eziti sa mergi la biserica, sau paote sa le spui ca te-ai intalnit cu Creatorul Tau, insa vreau sa te incurajez sa iti spun ca nu exista mai mare fericire decat a ceea de a-l impartasi pe Cristos chiar daca rezultatele nu sunt cele care le-am vrea noi. Iti doresc sa ai parte de un Peniel, un loc unde sa te intalnesti cu Dumnezeu fata in fata si de unde sa pleci schimbat, pentru ca nu ai cum sa pleci altfel! As vrea sa impartasesc cu voi modul in care Dumnezeu a schimbat viata mea. Ma numesc
Cristina si am 20 ani. Parintii mei au aceeasi relatie cu Dumnezeu ca marea majoritatea a poporului nostru, adica aproape nula, El existand pentru ei undeva acolo sus si in vreme de necaz, o rugaciune, o lumanare la biserica poate Il indupleca. Desi parintii mei nu frecventau biserica inafara de pasti, Dumnezeu si notiunea de Dumnezeu nu imi era straina dat fiind ca bunicii mei sunt neoprotestanti, de cate ori mergeam la ei nu duceau la biserica, la grupele de copii care erau acolo si imi aduc aminte perfect prima data cand am mers, eram fascinata de modul cum canta copii, cum se roaga. Datorita bunicilor mei am prins mare drag de biserica, de locul unde oamenii mergeau si ii cantau lui Dumnezeu laude, ii trigau Numele, iar prin clasa a 3 mama mea a fost invitata de o prietena de a ei la bisrica si m-a luat cu ea, insa pe mine m-a dus la gupa de copii, grupa care am frecventato cateva luni de zile. In clasa a cincea, incepusem sa ma imprietenesc cu gasca de la bloc, aveam un anturaj “bun” si la scoala, iar fumatul sau chiulitul nu insemnau decat toane si fite de copil rebel care isi permite multe incercand sa fie cat mai cool. Desi mergeam si la biserica, unde invatam atat de multe despre Dumnezeu, nu facea nici o diferenta in viata de mea de peste saptamana. La scoala si afara cu gasca eram o cu totul alta persoana decat duminica. Toate acestea insa au continuat pana in clasa a 7 cand am luat o hotarare brusca si inteleapta, sa ma mut de la scoala ( sa scap de “prietenii” mei) sa renunt la gasca, si sa il iau pe Dumnezeu in serios. Cum sa intamplat aceasta? Simplu…

Eram prin clasa a 7 pe la jumatatate cand intr-o seara la biserica, in urma unei predici am hotarat sa imi predau viata in mana lui Dumnezeu. A fost momentul crucial al vietii mele, pe care insa nu il regret deloc. Nu e nimic mistic in tot ce am zis, e doar simplitate, pentru ca modul in care Dumnezeu lucreaza este simplu si lipsit de extravaganta. Renuntatul la anturaj, fumat, chiulit etc. nu a fost un chin, nu a fost nici un program de autodisciplina, a fost pur si simplu atingerea lui Dumnezeu de viata mea. De atunci au trecut 7 ani, iar in urma cu doi ani l-am marturisit in apa botezelui. Daca au fost usori cei 7 ani? Nu. Dar au fost cei mai frumosi ani din viata mea, si sunt convinsa ca cei care vor veni vor fi mai frumosi, pentru ca viata traita cu Dumnezeu e o aventura strasnic de frumoasa.

Poate ca si tu ca mine si ca multi atii, nu vi dintr-o familie de crestini cu o relatie autentica cu Dumnezeu, si de frica lor eziti sa mergi la biserica, sau paote sa le spui ca te-ai intalnit cu Creatorul Tau, insa vreau sa te incurajez sa iti spun ca nu exista mai mare fericire decat a ceea de a-l impartasi pe Cristos chiar daca rezultatele nu sunt cele care le-am vrea noi.

Iti doresc sa ai parte de un Peniel, un loc unde sa te intalnesti cu Dumnezeu fata in fata si de unde sa pleci schimbat, pentru ca nu ai cum sa pleci altfel!

]]> By: Emanuel http://dusrece.wordpress.com/marturii/#comment-13 Emanuel Mon, 28 Jul 2008 14:58:30 +0000 http://dusrece.wordpress.com/?page_id=4#comment-13 Hmm…ma bucur sa fiu unu dintre cei care isi marurisesc marturia lor in fata lumii. Eu cred si ma rog ca acest site sa ajute multi tineri care au probleme in families au personale, sa ramana cu ceva bun din tot ceea ce s-a scris pe acest site. Spunea cineva pe care iubesc emorm de mult ca pe cand eram eu mic nu am avut o familie, am fost parasit de pariniti mei adevarati si am fost abandonat intr-un leagan de copii. Imi aduc aminte in mare parte ceea ce faceam acolo in acel leagan. In primi 3 ani si 8 luni cat am stat acolo am avut parte de multa suferinta…fiindca eram printre cei mai mari de acolo mi se dadeau niste responsabilitati care pt mine ca si copil de 3 anisori erau destul de greu, cum ar fi: ca seara de seara sa pun fiecare copil in pat si sa ii acopar. O alta suferinta pe care a trebuit sa o suport si care mi-a ramas in minte a fost momentele in care imi faceau baie si femeile de acolo care ma spalau se “jucau” cu “barbatia” unui baiat (daca va dati seama ceea ce am vrut sa zic). Tot acest chin a luat sfarsit atuncea cand Dumnezeu a pus pe inima unei femei sa ma infieze si sa ma scoata din mizieria in care am stat acei 3 ani si 8 luni. In vara anului 1992, Dumnezeu mi-a dat o noua familie, acest lucru avea sa imi schimbe total viata si nu numa, acuma imi dau seama ca toate lucurile se intamplau cu un scop si ca toate lucurile lucreaza spre binele celor ce il iubesc pe Dumnezeu. Mama mea inainte ca sa ma infieze pe mine era intoarsa la Dumnezeu si avea deja o relatie bune cu El. Toate aceste lucuri legat de Dumnezeu… cine este El?... si pana la avea o relatie cu El mi-a deschis ochiii si mintea de a intelege ca eu sunt cu un scop pe acest pamant si ca zi de zi trebuie sa cresc spiritual prin timpul de citire a bibliei. Cu timpul am inceput sa vad cum Dumnezeu raspunde rugaciunilor mele si numa, El pe la varsta de 14-15 ani aprox. Mi-a descoperit chemarea pe care o are pt mine… Duminici la rand cand stateam in inchinare si inchideam ochii ca si o imagine imi aprarea in fata ochilor mei in care vedeam un tanar (eu) care era incojurat de 12 persoane, apoi tot ceva aseamanator dar in foarma spicelor cand 12 spice se aplecau in fata mea steam ca este un biblie un om care i s-a intamplat la fel – si o perioada buna de timp nu am inteles aceasta viziune care o vedeam de multe ori. Si la o predica a unui invitat in biserica noastra am mers si l-am intrebat ce inseamna acest lucru… si el mi-a spus ca Dumnezeu ma cheama sa fiu un om care sa ridice pe cei din jurul lui sa fiu un Iosif pt generatia in care ma aflu. Ani la rand am stat sa meditez la aceasta chemare si incercam sa ma uit in viata lui Iosif si in viata mea si am observat ca Dumnezeu stia deja toate aceste lucruri. El a inceput sa imi vb personal, sa imi spuna exact ceea ce se v-a intampla cu mine, unori ma avertiza cand mi se va intampla ceva. Dar tot ceea ce mi-a promis El a fost bazat pe o conditie care ma face sa las lucurile astea lumesti si sa ma leg mai mult de El, aceea conditie era ca : atat timp cat voi sta langa El, voi fii binecuvnatat. Acest lucru am putut sa vad doar atuncea cand am inceput sa ma departez de El. Chiar a fost o vreme in care asa de tare m-am indepartat de Dumnezeu incat am zis ca ar fii timpul sa incerc si un alt fel de stil de viata. Crestimismul asta nu ma prea implineste … prea multa lume deja ma lovea din diferite parti si imi spuneau ca nu sunt bun de nimica, ca nu stiu incotro vreau sa merg si ca nu se v-a alege nimica de mine, toate aceste ganduri ma faceau sa ma simt ca si un emo, dar in depresia mea ma gandeam si incercam sa caut si o scapare din situatia mea pt ca steam ca a fii emo e ceva negativ si ca Lui Dumnezeu nu-I place. Si am ajuns la concluzia ca consecintele acestei depresi si departea de El nu ar fi rezolvarea lucrurilor si a problemelor mele din contra. Satana a gasit punctual slab din viata mea, dar am descoperit arma care m-a savat si care m-a trezit din nou la realitate, aceasta arma o numesc RUGACIUNEA. Simteam nevoie de rugaciune – am plecat la biserica pt a sta de vb cu cineva, o persoana in care am avut incredere sa ii zic prob mea, si dupa aceea discutie Dumnezeu mi-a schimbat mintea si o chestie care ma ajutat fff mult sa trec peste acesta depresie a fost ca mi-am amintit de chemarea pe care Dumnezeu o are pt mine. El ma vrea cu gelozie asa cum sunt. Dumnezeu stiu ca niciodata nu mi-a vrut rau si stiu ca El a ingaduit ca sa trec prin acele momente ca sa ma formeze pe mine si nu numa, sa pot sa fiu un ajutor pt cei care au trecut prin aceste probleme. In cursul ultimilor 3-4 ani Dumnezeu mi-a arat multe lucrui care ar trebui sa le accept si care sa le resping, m-a trecut prin lucruri prin care niciodata nu as fii crezut ca o sa trec… si poate chiar m-am ferit de ele. Dar stii cand ti se inchide o usa… El iti deschide alta… cand dai de o probleme intodeauna El v-a gasi si rezolvarea. Faptul ca nu am avut parte de o familie adevarat, aici ma refer la tata, El a fost cel care m-a invatat sa depinde de El si sa invat sa ascult de El pentru ca e singura persoana care ma stie cel mai bine si imi vrea tot binele de pe pamant. “Increde-te in Domnul cu toata inima ta si nu te bizui pe intelepciunea ta, recunoste-L in toate caile tale si El iti va netezi cararile.” As putea sa spun multe cate mi s-au intamplat dar vreau sa ma rezum la atat, daca credeti ca va-ti regasit in aceste putine cuvinte si vreti sa stiti cum puteti trece peste m-as bucura sa stam de vb fie prin intermediul internetului fie fata in fata. Va iubesc mult de tot. P.s. un verset care sper sa te ridice din “mocirla” in care te afli: Isaia54:4-7 Hmm…ma bucur sa fiu unu dintre cei care isi marurisesc marturia lor in fata lumii. Eu cred si ma rog ca acest site sa ajute multi tineri care au probleme in families au personale, sa ramana cu ceva bun din tot ceea ce s-a scris pe acest site.
Spunea cineva pe care iubesc emorm de mult ca pe cand eram eu mic nu am avut o familie, am fost parasit de pariniti mei adevarati si am fost abandonat intr-un leagan de copii. Imi aduc aminte in mare parte ceea ce faceam acolo in acel leagan. In primi 3 ani si 8 luni cat am stat acolo am avut parte de multa suferinta…fiindca eram printre cei mai mari de acolo mi se dadeau niste responsabilitati care pt mine ca si copil de 3 anisori erau destul de greu, cum ar fi: ca seara de seara sa pun fiecare copil in pat si sa ii acopar. O alta suferinta pe care a trebuit sa o suport si care mi-a ramas in minte a fost momentele in care imi faceau baie si femeile de acolo care ma spalau se “jucau” cu “barbatia” unui baiat (daca va dati seama ceea ce am vrut sa zic). Tot acest chin a luat sfarsit atuncea cand Dumnezeu a pus pe inima unei femei sa ma infieze si sa ma scoata din mizieria in care am stat acei 3 ani si 8 luni.
In vara anului 1992, Dumnezeu mi-a dat o noua familie, acest lucru avea sa imi schimbe total viata si nu numa, acuma imi dau seama ca toate lucurile se intamplau cu un scop si ca toate lucurile lucreaza spre binele celor ce il iubesc pe Dumnezeu. Mama mea inainte ca sa ma infieze pe mine era intoarsa la Dumnezeu si avea deja o relatie bune cu El. Toate aceste lucuri legat de Dumnezeu… cine este El?… si pana la avea o relatie cu El mi-a deschis ochiii si mintea de a intelege ca eu sunt cu un scop pe acest pamant si ca zi de zi trebuie sa cresc spiritual prin timpul de citire a bibliei. Cu timpul am inceput sa vad cum Dumnezeu raspunde rugaciunilor mele si numa, El pe la varsta de 14-15 ani aprox. Mi-a descoperit chemarea pe care o are pt mine…
Duminici la rand cand stateam in inchinare si inchideam ochii ca si o imagine imi aprarea in fata ochilor mei in care vedeam un tanar (eu) care era incojurat de 12 persoane, apoi tot ceva aseamanator dar in foarma spicelor cand 12 spice se aplecau in fata mea steam ca este un biblie un om care i s-a intamplat la fel – si o perioada buna de timp nu am inteles aceasta viziune care o vedeam de multe ori. Si la o predica a unui invitat in biserica noastra am mers si l-am intrebat ce inseamna acest lucru… si el mi-a spus ca Dumnezeu ma cheama sa fiu un om care sa ridice pe cei din jurul lui sa fiu un Iosif pt generatia in care ma aflu. Ani la rand am stat sa meditez la aceasta chemare si incercam sa ma uit in viata lui Iosif si in viata mea si am observat ca Dumnezeu stia deja toate aceste lucruri. El a inceput sa imi vb personal, sa imi spuna exact ceea ce se v-a intampla cu mine, unori ma avertiza cand mi se va intampla ceva. Dar tot ceea ce mi-a promis El a fost bazat pe o conditie care ma face sa las lucurile astea lumesti si sa ma leg mai mult de El, aceea conditie era ca : atat timp cat voi sta langa El, voi fii binecuvnatat. Acest lucru am putut sa vad doar atuncea cand am inceput sa ma departez de El. Chiar a fost o vreme in care asa de tare m-am indepartat de Dumnezeu incat am zis ca ar fii timpul sa incerc si un alt fel de stil de viata. Crestimismul asta nu ma prea implineste … prea multa lume deja ma lovea din diferite parti si imi spuneau ca nu sunt bun de nimica, ca nu stiu incotro vreau sa merg si ca nu se v-a alege nimica de mine, toate aceste ganduri ma faceau sa ma simt ca si un emo, dar in depresia mea ma gandeam si incercam sa caut si o scapare din situatia mea pt ca steam ca a fii emo e ceva negativ si ca Lui Dumnezeu nu-I place. Si am ajuns la concluzia ca consecintele acestei depresi si departea de El nu ar fi rezolvarea lucrurilor si a problemelor mele din contra. Satana a gasit punctual slab din viata mea, dar am descoperit arma care m-a savat si care m-a trezit din nou la realitate, aceasta arma o numesc RUGACIUNEA. Simteam nevoie de rugaciune – am plecat la biserica pt a sta de vb cu cineva, o persoana in care am avut incredere sa ii zic prob mea, si dupa aceea discutie Dumnezeu mi-a schimbat mintea si o chestie care ma ajutat fff mult sa trec peste acesta depresie a fost ca mi-am amintit de chemarea pe care Dumnezeu o are pt mine. El ma vrea cu gelozie asa cum sunt. Dumnezeu stiu ca niciodata nu mi-a vrut rau si stiu ca El a ingaduit ca sa trec prin acele momente ca sa ma formeze pe mine si nu numa, sa pot sa fiu un ajutor pt cei care au trecut prin aceste probleme. In cursul ultimilor 3-4 ani Dumnezeu mi-a arat multe lucrui care ar trebui sa le accept si care sa le resping, m-a trecut prin lucruri prin care niciodata nu as fii crezut ca o sa trec… si poate chiar m-am ferit de ele. Dar stii cand ti se inchide o usa… El iti deschide alta… cand dai de o probleme intodeauna El v-a gasi si rezolvarea. Faptul ca nu am avut parte de o familie adevarat, aici ma refer la tata, El a fost cel care m-a invatat sa depinde de El si sa invat sa ascult de El pentru ca e singura persoana care ma stie cel mai bine si imi vrea tot binele de pe pamant. “Increde-te in Domnul cu toata inima ta si nu te bizui pe intelepciunea ta, recunoste-L in toate caile tale si El iti va netezi cararile.”

As putea sa spun multe cate mi s-au intamplat dar vreau sa ma rezum la atat, daca credeti ca va-ti regasit in aceste putine cuvinte si vreti sa stiti cum puteti trece peste m-as bucura sa stam de vb fie prin intermediul internetului fie fata in fata. Va iubesc mult de tot.

P.s. un verset care sper sa te ridice din “mocirla” in care te afli: Isaia54:4-7

]]> By: Sorin http://dusrece.wordpress.com/marturii/#comment-7 Sorin Mon, 07 Jul 2008 20:27:22 +0000 http://dusrece.wordpress.com/?page_id=4#comment-7 M-am decis sa-mi scriu si eu marturia , in pofida faptului ca nu e nimic spectaculos, nimic foarte dramatic, dar cu toate astea , cred ca poate constitui un prilej de meditatie pt multi, multi care provin din medii asemanatoare si care au aceleasi prioritati precum eu, cel de dinainte. Am scris “cel de dinainte” pt ca vreau sa cred ca pot sa spun, sa strig daca e nevoie: da, am gasit drumul pe care trebuie sa merg, un drum pe care, pana nu demult, nu l-am cautat, nu l-am dorit iar uneori chiar nu credeam ca exista. Dar mai bine sa incerc sa ordonez totul cronologic. Am aproape 23 de ani si provin dintr-o familie asa cum sunt majoritatea in tara noastra, una ortodoxa. In general pot sa ma declare multumit de educatia primita, am invatat ce e bine si ce e rau, ce am voie sa fac si ce nu. Cand am avut mici derapaje am fost, de cele mai multe ori, corijat. Principala mea nemultumire, in legatura cu educatia primita, vine din faptul ca am fost invatat ce e bine si ce e rau mai degraba pt a ma putea integra in societate, pt a fi un om cinstit si corect, decat pt ca astfel de fapte ar duce la pacat si nu sunt pe placul lui Dumnezeu. Asadar, mi-au fost trasate doua mari prioritati: sa invat bine si sa-mi ascult parintii. Cu toate ca sunt o fire linistita , usor introvertita , nu pot sa pretind nicio clipa ca am fost cel mai cuminte copil , apoi adolescent. Dimpotriva, perioada 14-18 ani a fost una destul de tumultoasa. Vazandu-ma mare, vroiam sa-mi impun punctul de vedere, sa arat ca am un cuvant de spus in casa.Tatal meu fiind mai mult plecat in strainatate, mama a fost cea care a dus greul, confruntandu-se cu aproape continua mea razvratire.Numai pasiunea pt sport m-a facut sa duc o viata echilibrata, sa nu frecventez cluburile sau discotecile, pt ca in rest faceam doar ce doream, mergeam unde doream, nu exista pedeapsa pt mine, deseori o invitam, plin de aroganta, pe mama sa-mi aplice corectii fizice, daca doreste, fiind mandru ca puteam suporta totul fara sa schitez vreun semn de suferinta.In semestrul 2 din cls. a XII- a echilibrul din viata mea a avut putin de suferit(chiar si la propriu) in urma deprinderii unui alt obicei – concumul de alcool. Acest lucru a fost favorizat de faptul ca am inceput sa renunt la gandul unei cariere sportive, de nenumaratele serenade de sf de liceu si in plus, m-am integrat destul de bine intr-un grup mai “vesel” al liceului, grup altfel format din baieti respectabili, multi dintre ei premianti.La inceput am baut pt a nu face nota discordanta,pe urma a inceput sa-mi placa starea mai detasata indusa de alcool, faptul ca avandu-l in sange detineam o pozitie destul de privilegiata in gasca. Nu faceam deloc un secret din consumul de alcool, nici macar in fata parintilor, ba mai mult eram mandru de acest lucru, considerandu-ma astfel mai bine integrat social. Din fericire aceasta perioada a fost destul de scurta, pt ca dupa terminarea liceului mi-am parasit orasul natal si odata cu el si gasca, mutandu-ma in Oradea pt facultate. Aici, locuind singur,imi organizam viata dupa bunul plac, dand prioritate, mai degraba, nevoilor instinctuale,primare dacat celor cu adevarat importante.Am renuntat in mare masura si la sport, tot in mare masura si la alcool, canalizandu-ma in schimb spre un alt viciu- jocurile pe calculator.Totodata trebuie sa recunosc, spre rusinea mea, ca urmaream, “consumam”filme, emisiuni, materiale avand continut interzis nu atat minorilor(cum generic sunt numite) cat crestinilor.Toate acestea condimentate cu vreo cateva reflectari deformate ale realitatii(minciuni) prezentate parintilor. Cam asta ar fi o radiografie succinta(cu toate ca ocupa destul spatiu)a vietii mele de pana acum, insistand pe defectele mele, pe lucrurile de care-mi este rusine, pt care imi pare rau si pe care nu vreau sa le mai repet. Acum insa am de prezentat partea cea mai importanta, relatia mea cu Cel ce ma iubeste cel mai mult. De la o varsta destul de frageda am fost obisnuit sa-mi spun rugaciunile, la inceput doar seara apoi si dimineata, insa acum cred ca mai degraba era obisnuinta decat un lucru facut pt ca-l simteam necesar.Spun asta pt ca odata plecat din mediul familial am renuntat la a ma ruga, chiar si asa stereotip cum o facusem pana atunci. La biserica(ortodoxa) mergeam destul de des, mai mult obligat de parinti decat din placere, pana la varsta la care n-au mai putut sa ma oblige.Stiam ca e importanta hrana spirituala dar nu-mi placea deloc modul cum era “servita” in Biserica Ortodoxa, captiva unui formalism excesiv, in opinia mea strict personala.Pot spune ca eram destul de preocupat de acest aspect, de relatia mea cu Dumnezeu, insa nu faceam progrese in lipsa unui mijlocitor potrivit(asa cum trebuie sa fie biserica). In schimb Domnul a fost mereu cu mine, m-a ajutat in clipele cele mai grele, reusind cu ajutorul Lui, sa trec cu bine peste un episod care ma putea costa viata. Am suferit o comotie cerebrala destul de puternica, urmata de pierderea cunostintei pt 2-3 minute(ceea ce e deja f mult) in cadrul unui meci de fotbal. Din fericire am scapat cu bine si nu am “dobandit” ulterior vreo complicatie sau vreo afectiune. Ultimii 2 ani de facultate au constituit momentul maxim de ratacire in relatia mea cu Dumnezeu. A fost perioada in care cautam semne foarte vizibile, cautam explicatii logice in legatura cu existenta divinitatii si a formei pe care aceasta a avut-o de-a lungul istoriei omenirii.Ajunsesem sa emit tot felul de ipoteze, puternic influentat si de cartile pe care le citeam in perioada respectiva, spre exemplu Codul lui Da Vinci. Pe atunci nu stiam ca, cu toate ca ajunsesem aproape sa neg existenta lui Dumnezeu, sau in orice caz existenta Lui in forma prezentata de crestinism, nu peste multa vreme El avea sa-si arate, inca o data, bunatatea fata de mine si sa-mi ofere chiar si acel semn vizibil, incontestabil pe care-l cautam. Astfel, am ajuns sa cunosc o persoana(nu cred ca identitatea ei e relevanta pt marturia mea)care m-a invitat la biserica, Biserica Penticostala Betania. Am acceptat invitatia, in special pt ca mi s-a spus ca o sa fie ceva special , ca o sa am ocazia sa ascult marturii ale unor vieti schimbate.Recunosc faptul ca in dimineata aceea(30 sept 2007)am mers la biserica precum la un spectacol, la fel ca la teatru sau la film , avand bine conturat in minte gandul ca aceasta escapada pe un taram total necunoscut si despre care nu aveam cea mai buna parere nu are sa se mai repete prea curand.Acum observ cate lucruri trebuie sa recunosc , pt cate trebuie sa-mi fac mea culpa, parerea mea despre penticostali nu era deloc una buna, in general evitam sa intru in dialog cu ei, ii consideram niste ciudati care ratacesc pe cai gresite.Insa, in momentul in care am intrat in biserica parca s-a intamplat ceva in mintea mea si mai ales in sufletul meu. Mi-am dat seama ca acel disconfort , mai degraba de ordin ideologic, pe care ma asteptam sa-l simt nu-si face deloc simtita prezenta, ba mai mult incepe sa-mi placa ceea ce vad, ce aud , modul mai simplu dar mai concret , mai eficient in care se desfasurau lucrurile.Incepe sa-mi incolteasca in minte gandul ca nu ar fii deloc rau daca as repete aceasta experienta. Am continuat sa merg la biserica, sa fac ceea ce simteam ca e bine si astfel s-a naruit acel edificiu al ideilor preconcepute la ridicarea caruia contribuisem si eu. Am invatat cum trebuie sa ma rog , sa ma inchin , sa am partasie cu Dumnezeu , si in general cum trebuie sa arate viata unui crestin. Desigur, mai am multe de invatat , sunt doar la inceput , insa lucrul care ma bucura cel mai mult e ca am gasit directia pe care trebuie s-o urmez. Intr-un interval destul de scurt s-au petrecut multe lucruri minunate in viata mea. Am avut o perioada mai dificila , cu multe incercari, si impreuna cu Dumnezeu am trecut cu bine peste ele. Au fost momente in care luptand, asa cum eram obisnuit, cu fortele mele pt a reusi ceva, am fost f aproape de esec. Din fericire in acele momente mi-am adus aminte cui trebuie sa-i cer ajutorul , cine poate sa ma ajute cel mai mult. Apeland la Dumnezeu problemele s-au rezolvat, uneori in mod miraculos, traind astfel clipe minunate si ajungand sa-mi dau seama ce frumos e sa primesti raspuns cererilor tale, sa simti ca Cel ce te-a creat, Cel care controleaza tot Universul, te considera destul de important , fiind oricand dispus sa te ajute , sa te asculte, sa-ti ofere mangaiere, tu trebuie doar sa cauti protectia Lui. La sfarsit vreau sa fac o ultima mentiune, o concluzie , un fapt din propria-mi experienta: pentru a reusi sa ai o legatura stransa cu Dumnezeu, pt a o putea mentine, trebuie ca in fiecare moment lucrurile pe care le faci sa fie in acord cu vointa Lui. Doar astfel(desigur n-o sa ai randament 100%) o sa poti sa simti , la intensitate maxima, prezenta, binecuvantarea Lui in viata ta. M-am decis sa-mi scriu si eu marturia , in pofida faptului ca nu e nimic spectaculos, nimic foarte dramatic, dar cu toate astea , cred ca poate constitui un prilej de meditatie pt multi, multi care provin din medii asemanatoare si care au aceleasi prioritati precum eu, cel de dinainte. Am scris “cel de dinainte” pt ca vreau sa cred ca pot sa spun, sa strig daca e nevoie: da, am gasit drumul pe care trebuie sa merg, un drum pe care, pana nu demult, nu l-am cautat, nu l-am dorit iar uneori chiar nu credeam ca exista. Dar mai bine sa incerc sa ordonez totul cronologic.
Am aproape 23 de ani si provin dintr-o familie asa cum sunt majoritatea in tara noastra, una ortodoxa. In general pot sa ma declare multumit de educatia primita, am invatat ce e bine si ce e rau, ce am voie sa fac si ce nu. Cand am avut mici derapaje am fost, de cele mai multe ori, corijat. Principala mea nemultumire, in legatura cu educatia primita, vine din faptul ca am fost invatat ce e bine si ce e rau mai degraba pt a ma putea integra in societate, pt a fi un om cinstit si corect, decat pt ca astfel de fapte ar duce la pacat si nu sunt pe placul lui Dumnezeu.
Asadar, mi-au fost trasate doua mari prioritati: sa invat bine si sa-mi ascult parintii. Cu toate ca sunt o fire linistita , usor introvertita , nu pot sa pretind nicio clipa ca am fost cel mai cuminte copil , apoi adolescent. Dimpotriva, perioada 14-18 ani a fost una destul de tumultoasa. Vazandu-ma mare, vroiam sa-mi impun punctul de vedere, sa arat ca am un cuvant de spus in casa.Tatal meu fiind mai mult plecat in strainatate, mama a fost cea care a dus greul, confruntandu-se cu aproape continua mea razvratire.Numai pasiunea pt sport m-a facut sa duc o viata echilibrata, sa nu frecventez cluburile sau discotecile, pt ca in rest faceam doar ce doream, mergeam unde doream, nu exista pedeapsa pt mine, deseori o invitam, plin de aroganta, pe mama sa-mi aplice corectii fizice, daca doreste, fiind mandru ca puteam suporta totul fara sa schitez vreun semn de suferinta.In semestrul 2 din cls. a XII- a echilibrul din viata mea a avut putin de suferit(chiar si la propriu) in urma deprinderii unui alt obicei – concumul de alcool. Acest lucru a fost favorizat de faptul ca am inceput sa renunt la gandul unei cariere sportive, de nenumaratele serenade de sf de liceu si in plus, m-am integrat destul de bine intr-un grup mai “vesel” al liceului, grup altfel format din baieti respectabili, multi dintre ei premianti.La inceput am baut pt a nu face nota discordanta,pe urma a inceput sa-mi placa starea mai detasata indusa de alcool, faptul ca avandu-l in sange detineam o pozitie destul de privilegiata in gasca. Nu faceam deloc un secret din consumul de alcool, nici macar in fata parintilor, ba mai mult eram mandru de acest lucru, considerandu-ma astfel mai bine integrat social.
Din fericire aceasta perioada a fost destul de scurta, pt ca dupa terminarea liceului mi-am parasit orasul natal si odata cu el si gasca, mutandu-ma in Oradea pt facultate. Aici, locuind singur,imi organizam viata dupa bunul plac, dand prioritate, mai degraba, nevoilor instinctuale,primare dacat celor cu adevarat importante.Am renuntat in mare masura si la sport, tot in mare masura si la alcool, canalizandu-ma in schimb spre un alt viciu- jocurile pe calculator.Totodata trebuie sa recunosc, spre rusinea mea, ca urmaream, “consumam”filme, emisiuni, materiale avand continut interzis nu atat minorilor(cum generic sunt numite) cat crestinilor.Toate acestea condimentate cu vreo cateva reflectari deformate ale realitatii(minciuni) prezentate parintilor.
Cam asta ar fi o radiografie succinta(cu toate ca ocupa destul spatiu)a vietii mele de pana acum, insistand pe defectele mele, pe lucrurile de care-mi este rusine, pt care imi pare rau si pe care nu vreau sa le mai repet.
Acum insa am de prezentat partea cea mai importanta, relatia mea cu Cel ce ma iubeste cel mai mult. De la o varsta destul de frageda am fost obisnuit sa-mi spun rugaciunile, la inceput doar seara apoi si dimineata, insa acum cred ca mai degraba era obisnuinta decat un lucru facut pt ca-l simteam necesar.Spun asta pt ca odata plecat din mediul familial am renuntat la a ma ruga, chiar si asa stereotip cum o facusem pana atunci. La biserica(ortodoxa) mergeam destul de des, mai mult obligat de parinti decat din placere, pana la varsta la care n-au mai putut sa ma oblige.Stiam ca e importanta hrana spirituala dar nu-mi placea deloc modul cum era “servita” in Biserica Ortodoxa, captiva unui formalism excesiv, in opinia mea strict personala.Pot spune ca eram destul de preocupat de acest aspect, de relatia mea cu Dumnezeu, insa nu faceam progrese in lipsa unui mijlocitor potrivit(asa cum trebuie sa fie biserica).
In schimb Domnul a fost mereu cu mine, m-a ajutat in clipele cele mai grele, reusind cu ajutorul Lui, sa trec cu bine peste un episod care ma putea costa viata. Am suferit o comotie cerebrala destul de puternica, urmata de pierderea cunostintei pt 2-3 minute(ceea ce e deja f mult) in cadrul unui meci de fotbal. Din fericire am scapat cu bine si nu am “dobandit” ulterior vreo complicatie sau vreo afectiune.
Ultimii 2 ani de facultate au constituit momentul maxim de ratacire in relatia mea cu Dumnezeu. A fost perioada in care cautam semne foarte vizibile, cautam explicatii logice in legatura cu existenta divinitatii si a formei pe care aceasta a avut-o de-a lungul istoriei omenirii.Ajunsesem sa emit tot felul de ipoteze, puternic influentat si de cartile pe care le citeam in perioada respectiva, spre exemplu Codul lui Da Vinci. Pe atunci nu stiam ca, cu toate ca ajunsesem aproape sa neg existenta lui Dumnezeu, sau in orice caz existenta Lui in forma prezentata de crestinism, nu peste multa vreme El avea sa-si arate, inca o data, bunatatea fata de mine si sa-mi ofere chiar si acel semn vizibil, incontestabil pe care-l cautam.
Astfel, am ajuns sa cunosc o persoana(nu cred ca identitatea ei e relevanta pt marturia mea)care m-a invitat la biserica, Biserica Penticostala Betania. Am acceptat invitatia, in special pt ca mi s-a spus ca o sa fie ceva special , ca o sa am ocazia sa ascult marturii ale unor vieti schimbate.Recunosc faptul ca in dimineata aceea(30 sept 2007)am mers la biserica precum la un spectacol, la fel ca la teatru sau la film , avand bine conturat in minte gandul ca aceasta escapada pe un taram total necunoscut si despre care nu aveam cea mai buna parere nu are sa se mai repete prea curand.Acum observ cate lucruri trebuie sa recunosc , pt cate trebuie sa-mi fac mea culpa, parerea mea despre penticostali nu era deloc una buna, in general evitam sa intru in dialog cu ei, ii consideram niste ciudati care ratacesc pe cai gresite.Insa, in momentul in care am intrat in biserica parca s-a intamplat ceva in mintea mea si mai ales in sufletul meu. Mi-am dat seama ca acel disconfort , mai degraba de ordin ideologic, pe care ma asteptam sa-l simt nu-si face deloc simtita prezenta, ba mai mult incepe sa-mi placa ceea ce vad, ce aud , modul mai simplu dar mai concret , mai eficient in care se desfasurau lucrurile.Incepe sa-mi incolteasca in minte gandul ca nu ar fii deloc rau daca as repete aceasta experienta. Am continuat sa merg la biserica, sa fac ceea ce simteam ca e bine si astfel s-a naruit acel edificiu al ideilor preconcepute la ridicarea caruia contribuisem si eu. Am invatat cum trebuie sa ma rog , sa ma inchin , sa am partasie cu Dumnezeu , si in general cum trebuie sa arate viata unui crestin. Desigur, mai am multe de invatat , sunt doar la inceput , insa lucrul care ma bucura cel mai mult e ca am gasit directia pe care trebuie s-o urmez.
Intr-un interval destul de scurt s-au petrecut multe lucruri minunate in viata mea. Am avut o perioada mai dificila , cu multe incercari, si impreuna cu Dumnezeu am trecut cu bine peste ele. Au fost momente in care luptand, asa cum eram obisnuit, cu fortele mele pt a reusi ceva, am fost f aproape de esec. Din fericire in acele momente mi-am adus aminte cui trebuie sa-i cer ajutorul , cine poate sa ma ajute cel mai mult. Apeland la Dumnezeu problemele s-au rezolvat, uneori in mod miraculos, traind astfel clipe minunate si ajungand sa-mi dau seama ce frumos e sa primesti raspuns cererilor tale, sa simti ca Cel ce te-a creat, Cel care controleaza tot Universul, te considera destul de important , fiind oricand dispus sa te ajute , sa te asculte, sa-ti ofere mangaiere, tu trebuie doar sa cauti protectia Lui.
La sfarsit vreau sa fac o ultima mentiune, o concluzie , un fapt din propria-mi experienta: pentru a reusi sa ai o legatura stransa cu Dumnezeu, pt a o putea mentine, trebuie ca in fiecare moment lucrurile pe care le faci sa fie in acord cu vointa Lui. Doar astfel(desigur n-o sa ai randament 100%) o sa poti sa simti , la intensitate maxima, prezenta, binecuvantarea Lui in viata ta.

]]> By: zizi http://dusrece.wordpress.com/marturii/#comment-5 zizi Mon, 02 Jun 2008 08:58:33 +0000 http://dusrece.wordpress.com/?page_id=4#comment-5 Regret si parca nu regret acea perioada. De ce as regreta-o daca ea m-am apropiat de Dumnezeu? De ce nu as regreta-o daca atunci am stat departe de El? Oricum, nu as vrea sa mai trec pe acolo. Da, am mintit mult atunci, in special pe parinti, am umblat in locuri in care nu as fi avut ce cauta, am facut lucruri pe care un copil crescut cu frica de Dumnezeu nu ar fi trebuit sa le faca, am gandit lucruri care nu aveau ce cauta in mintea mea, m-am imprietenit cu cine nu trebuia si probabil lista nu se incheie aici. Nu-mi era deloc greu sa merg la biserica. Toti ma stiau ca o tanara serioasa,care mergea duminica de duminica cu parintii la biserica, implicata in lucrarea bisericii, iar mie imi convenea asta. Am inceput sa reduc simtitor implicarea mea in biserica, ca doar aveam ceva mai bun de facut cu prietenii. Inventam o gramada de scuze sa nu mai merg la biserica. Prietenii mei stiau perfect ca sunt pocaita, ca duminica ma intalnesc cu ei numai dupa programul de seara al bisericii si nu-i deranja, pentru ca nici eu nu-i deranjam cu o traire curata, dupa voia Lui, iar acum regret. Toate astea s-au intamplat in perioada liceului,cam cu un an inate de a da la facultate...da la facultate! Abia asteptam...libertate frate! Planuri in mintea mea, a celorlati ce vom face dupa ce vom scapa de acasa, de gura parintilor. In tot timpul acesta ai mei s-au lasat mintiti, desi stiau ce fac eu, dar nu pot sa zic ca erau ignoranti si ca ma lasau sa fac ce vreau. Intelepti foc, stiau ce sa imi spuna sau cum sa ma priveasca, incat eu sa recunosc in sinea mea ca da, nu fac bine ce fac, insa prea orgolioasa sa le zic ca au dreptate. Se gandeau cred cu groaza ca voi pleca de langa ei. Mereu le repetam dorinta arzatoare a inimii mele de a pleca de acasa, de a scapa de ei. Iar ei ce faceau? se rugau pentru mine, chiar daca nu i-am auzit, stiu ca s-au rugat. Drept raspuns rugaciunilor lor, la scurt timp dupa ce am plecat de acasa, le dau vestea ca am hotarat sa ma botez, (caracteristic mie)cu o saptamana inainte de botez. A fost o decizie luata oarecum cu greu. Ma gandeam ca o sa-mi dezamagesc prietenii, ca am planuit atatea impreuna. Insa bucuria salvarii era prea mare asa ca fara sa mai stau pe ganduri, am dat fuga sa iau un formular de inscriere si botezata am fost. Stiam ca ma asteapta o viata faina alaturi de El si momente in care credinta imi va fi incercata. Asa a si fost. La 3 ani dupa botez, pot sa zic ca m-a invatat multe, mi-a aratat multe la mine, lucruri care nu-i plac, care-i plac, la care mai am de lucrat, mi-a aratat cat de dependenta sunt de El, cum imi poate lua un lucru pe care am pus mai mult pret decat pe El, mi-a dat onoarea sa-L slujesc cu talentul meu si bucuria de a vedea ca slujirea este primita inaintea Lui. Inca invat, iar uneori nu-mi place, recunosc. Inca mai are de ciobit, si Doamne, cat de tare doare si imi arata ca orice om este doar o suflare, oricat de bine s-ar tine. Vreau sa-si gaseasca placerea in mine iar eu in voia Lui. Regret si parca nu regret acea perioada. De ce as regreta-o daca ea m-am apropiat de Dumnezeu? De ce nu as regreta-o daca atunci am stat departe de El? Oricum, nu as vrea sa mai trec pe acolo. Da, am mintit mult atunci, in special pe parinti, am umblat in locuri in care nu as fi avut ce cauta, am facut lucruri pe care un copil crescut cu frica de Dumnezeu nu ar fi trebuit sa le faca, am gandit lucruri care nu aveau ce cauta in mintea mea, m-am imprietenit cu cine nu trebuia si probabil lista nu se incheie aici. Nu-mi era deloc greu sa merg la biserica. Toti ma stiau ca o tanara serioasa,care mergea duminica de duminica cu parintii la biserica, implicata in lucrarea bisericii, iar mie imi convenea asta. Am inceput sa reduc simtitor implicarea mea in biserica, ca doar aveam ceva mai bun de facut cu prietenii. Inventam o gramada de scuze sa nu mai merg la biserica. Prietenii mei stiau perfect ca sunt pocaita, ca duminica ma intalnesc cu ei numai dupa programul de seara al bisericii si nu-i deranja, pentru ca nici eu nu-i deranjam cu o traire curata, dupa voia Lui, iar acum regret.
Toate astea s-au intamplat in perioada liceului,cam cu un an inate de a da la facultate…da la facultate! Abia asteptam…libertate frate! Planuri in mintea mea, a celorlati ce vom face dupa ce vom scapa de acasa, de gura parintilor. In tot timpul acesta ai mei s-au lasat mintiti, desi stiau ce fac eu, dar nu pot sa zic ca erau ignoranti si ca ma lasau sa fac ce vreau. Intelepti foc, stiau ce sa imi spuna sau cum sa ma priveasca, incat eu sa recunosc in sinea mea ca da, nu fac bine ce fac, insa prea orgolioasa sa le zic ca au dreptate. Se gandeau cred cu groaza ca voi pleca de langa ei. Mereu le repetam dorinta arzatoare a inimii mele de a pleca de acasa, de a scapa de ei. Iar ei ce faceau? se rugau pentru mine, chiar daca nu i-am auzit, stiu ca s-au rugat. Drept raspuns rugaciunilor lor, la scurt timp dupa ce am plecat de acasa, le dau vestea ca am hotarat sa ma botez, (caracteristic mie)cu o saptamana inainte de botez. A fost o decizie luata oarecum cu greu. Ma gandeam ca o sa-mi dezamagesc prietenii, ca am planuit atatea impreuna. Insa bucuria salvarii era prea mare asa ca fara sa mai stau pe ganduri, am dat fuga sa iau un formular de inscriere si botezata am fost. Stiam ca ma asteapta o viata faina alaturi de El si momente in care credinta imi va fi incercata. Asa a si fost.
La 3 ani dupa botez, pot sa zic ca m-a invatat multe, mi-a aratat multe la mine, lucruri care nu-i plac, care-i plac, la care mai am de lucrat, mi-a aratat cat de dependenta sunt de El, cum imi poate lua un lucru pe care am pus mai mult pret decat pe El, mi-a dat onoarea sa-L slujesc cu talentul meu si bucuria de a vedea ca slujirea este primita inaintea Lui. Inca invat, iar uneori nu-mi place, recunosc. Inca mai are de ciobit, si Doamne, cat de tare doare si imi arata ca orice om este doar o suflare, oricat de bine s-ar tine. Vreau sa-si gaseasca placerea in mine iar eu in voia Lui.

]]> By: deea-17 ani http://dusrece.wordpress.com/marturii/#comment-4 deea-17 ani Sat, 31 May 2008 18:38:43 +0000 http://dusrece.wordpress.com/?page_id=4#comment-4 Intr-adevar,f buna initiativa ta robi!;) ...m-am hotarat sa scriu si eu,sa-mi prezint marturia, pt ca, asa cum si eu poate am fost intarita de unele marturii,m-am gandit ca tot asa poate macar o persoana va fi intarita prin ceea ce voi scrie eu, si atunci in mod sigur Dumnezeu merita toata slava... Datorita indurarii Lui am ajuns sa Il cunosc,insa,lucrurile nu au stat asa si inainte...inainte sa Il accept pe El in inima mea.Astfel ca L-am cunoscut pe Isus in vara anului 2006,in tabara crestina"Cristos pt. Romania". Nu pot sa zic ca am fost o persoana extrem de rea,insa aveam partile mele negative..eram extrem de obraznica cu familia mea,rosteam vorbe dispretuitoare si insulte violente,chiar si colegilor.Nu acceptam sa se treaca peste cuvantul meu,deseori imi faceam singura dreptate intr-un mod violent.Adesea,cand parintii erau plecati,seara urmaream filme interzise minorilor,sau citeam reviste de acelasi gen.Mintea mea era de-a drepul intunecata.Chiar daca Domnul m-a ferit de eventualele nebunii pe care le puteam face in legatura cu baietii,de multe ori acceptam avansurile lor.Pentru acest lucru Ii multumesc in fiecare zi, ca m-a protejat de ei,si nu am ajuns sa fac unele lucruri,pe care acum le-as putea regreta. In ciuda acestor lucruri,invatam bine la scoala,parintii mei fiind astfel multumiti de mine.Eram si atunci ambitioasa, luptam pt ceea ce imi doream.Imi placea sa-mi ajut prietenii. Inainte de tabara respectiva am mai fost de cateva ori la biserica,bineinteles,la insistentele multe ale prietenelor mele.Acolo,la predica auzita, simteam ca trebuie sa imi schimb comportamentul,insa de fiecare data ma loveam de acelasi mediu plin de injuraturi si certuri de acasa,si astfel ramaneam la fel. Am acceptat sa merg apoi in tabara natioanala,cu toate ca prietenele mele nu mi-au zis de programele crestine din tabara,insa, in mod sigur daca stiam de aceste lucruri, nu mergeam,eu crezand ca voi avea parte doar de distractii si voi cunoaste oameni noi.Speriata de mediul crestin cu care nu eram obisnuita,la inceput imi doream ff mult sa plec de acolo, insa, nu stiam ca ceva se va intampla acolo, ceva ce avea sa-mi schimbe intreaga viata.Dupa mai multe seri de tabara, in timpul unei predici,am simtit ca Dumnezeu imi vorbeste, am simtit mai mult ca oricand cat sunt pacatoasa,ba mai mult , ca aveam nevoie de El,golurile din viata mea parca incepeau sa iasa la iveala, si stiam ca El le poate umple.Asa ca,dupa predica,in timpul inchinarii am pasit singura in fatza,unde mi-am plans pacatele si m-am cait de acestea,luand decizia de a incepe o noua viata cu Isus in ea.Chiar pot sa spun ca acele clipe au fost cele mai minunate din viata mea!!!..acele clipe cand m-am predat Lui nu vor putea inlocui nici un moment din viata mea de pana acum, sau unul viitor... In acele momente credeam ca familia mea va fi fericita stiind ca eu m-am schimbat, insa, nu a fost deloc asa...parintii ziceau ca am innebunit si ca pocaitii mi-au spalat mintile.Toate acestea si nu numai, dar mai ales certurile de acasa,cat si vorbele dispretuitoare,care chiar daca nu erau din cauza mea, ma afectau ff mult,avand intentia sa ma las de pocainta, astfel ca nici nu mergeam la biserica, nici nu citeam din Biblie.In acele momente pline de durere,cand locul meu de refugiu era baia,caci acolo puteam sa ma rog si sa plang in voie,Mana Lui era peste mine,si toate acele lucruri,nu au facut altceva decat sa ma intareasca,sa ma faca mai tare,mereu aveam si am in gand versetul "Pot totul in Hristos care ma intareste!",care imi alina inima. A trebuit sa renunt la destule din cauza familiei,chiar daca faceam lucruri dupa voia Lui, insa stiu ca si daca ar trebui sa renunt si la cel mai pretios lucru,El nu va inceta sa ma iubeasca si indurarea lui nu se va sfarsi.Poate de multe ori am trait dezamagiri,am plans si nimeni nu a stat langa mine,am fost data la o parte de familie ,insa.....El a fost acolo, in tacere a fost prezent,astfel ca,pt binele meu a permis suferinta sa persiste...pt ca eu sa pot creste spiritual,si pt ca eu sa fiu vrednica de acel loc din Cer pe care El mi-l pregateste... Numai El imi da taria si speranta de a crede si a ma nadajdui in El...ca odata si familia mea va ajunge sa-L cunoasca pe El...si nu numai, ci si colegii pe care ii am....caci pentru El toate lucrurile sunt cu putinta, nimic nu e prea mare sau greu, incat El sa nu faca fata sau sa nu rezolve..... Intr-adevar,f buna initiativa ta robi!;)
…m-am hotarat sa scriu si eu,sa-mi prezint marturia, pt ca, asa cum si eu poate am fost intarita de unele marturii,m-am gandit ca tot asa poate macar o persoana va fi intarita prin ceea ce voi scrie eu, si atunci in mod sigur Dumnezeu merita toata slava…
Datorita indurarii Lui am ajuns sa Il cunosc,insa,lucrurile nu au stat asa si inainte…inainte sa Il accept pe El in inima mea.Astfel ca L-am cunoscut pe Isus in vara anului 2006,in tabara crestina”Cristos pt. Romania”.
Nu pot sa zic ca am fost o persoana extrem de rea,insa aveam partile mele negative..eram extrem de obraznica cu familia mea,rosteam vorbe dispretuitoare si insulte violente,chiar si colegilor.Nu acceptam sa se treaca peste cuvantul meu,deseori imi faceam singura dreptate intr-un mod violent.Adesea,cand parintii erau plecati,seara urmaream filme interzise minorilor,sau citeam reviste de acelasi gen.Mintea mea era de-a drepul intunecata.Chiar daca Domnul m-a ferit de eventualele nebunii pe care le puteam face in legatura cu baietii,de multe ori acceptam avansurile lor.Pentru acest lucru Ii multumesc in fiecare zi, ca m-a protejat de ei,si nu am ajuns sa fac unele lucruri,pe care acum le-as putea regreta.
In ciuda acestor lucruri,invatam bine la scoala,parintii mei fiind astfel multumiti de mine.Eram si atunci ambitioasa, luptam pt ceea ce imi doream.Imi placea sa-mi ajut prietenii.
Inainte de tabara respectiva am mai fost de cateva ori la biserica,bineinteles,la insistentele multe ale prietenelor mele.Acolo,la predica auzita, simteam ca trebuie sa imi schimb comportamentul,insa de fiecare data ma loveam de acelasi mediu plin de injuraturi si certuri de acasa,si astfel ramaneam la fel.
Am acceptat sa merg apoi in tabara natioanala,cu toate ca prietenele mele nu mi-au zis de programele crestine din tabara,insa, in mod sigur daca stiam de aceste lucruri, nu mergeam,eu crezand ca voi avea parte doar de distractii si voi cunoaste oameni noi.Speriata de mediul crestin cu care nu eram obisnuita,la inceput imi doream ff mult sa plec de acolo, insa, nu stiam ca ceva se va intampla acolo, ceva ce avea sa-mi schimbe intreaga viata.Dupa mai multe seri de tabara, in timpul unei predici,am simtit ca Dumnezeu imi vorbeste, am simtit mai mult ca oricand cat sunt pacatoasa,ba mai mult , ca aveam nevoie de El,golurile din viata mea parca incepeau sa iasa la iveala, si stiam ca El le poate umple.Asa ca,dupa predica,in timpul inchinarii am pasit singura in fatza,unde mi-am plans pacatele si m-am cait de acestea,luand decizia de a incepe o noua viata cu Isus in ea.Chiar pot sa spun ca acele clipe au fost cele mai minunate din viata mea!!!..acele clipe cand m-am predat Lui nu vor putea inlocui nici un moment din viata mea de pana acum, sau unul viitor…
In acele momente credeam ca familia mea va fi fericita stiind ca eu m-am schimbat, insa, nu a fost deloc asa…parintii ziceau ca am innebunit si ca pocaitii mi-au spalat mintile.Toate acestea si nu numai, dar mai ales certurile de acasa,cat si vorbele dispretuitoare,care chiar daca nu erau din cauza mea, ma afectau ff mult,avand intentia sa ma las de pocainta, astfel ca nici nu mergeam la biserica, nici nu citeam din Biblie.In acele momente pline de durere,cand locul meu de refugiu era baia,caci acolo puteam sa ma rog si sa plang in voie,Mana Lui era peste mine,si toate acele lucruri,nu au facut altceva decat sa ma intareasca,sa ma faca mai tare,mereu aveam si am in gand versetul “Pot totul in Hristos care ma intareste!”,care imi alina inima.
A trebuit sa renunt la destule din cauza familiei,chiar daca faceam lucruri dupa voia Lui, insa stiu ca si daca ar trebui sa renunt si la cel mai pretios lucru,El nu va inceta sa ma iubeasca si indurarea lui nu se va sfarsi.Poate de multe ori am trait dezamagiri,am plans si nimeni nu a stat langa mine,am fost data la o parte de familie ,insa…..El a fost acolo, in tacere a fost prezent,astfel ca,pt binele meu a permis suferinta sa persiste…pt ca eu sa pot creste spiritual,si pt ca eu sa fiu vrednica de acel loc din Cer pe care El mi-l pregateste…
Numai El imi da taria si speranta de a crede si a ma nadajdui in El…ca odata si familia mea va ajunge sa-L cunoasca pe El…si nu numai, ci si colegii pe care ii am….caci pentru El toate lucrurile sunt cu putinta, nimic nu e prea mare sau greu, incat El sa nu faca fata sau sa nu rezolve…..

]]> By: DusRece « agentia de vise fericite http://dusrece.wordpress.com/marturii/#comment-2 DusRece « agentia de vise fericite Fri, 30 May 2008 08:54:21 +0000 http://dusrece.wordpress.com/?page_id=4#comment-2 [...] DusRece Jump to Comments New Update on www.dusrece.wordpress.com [...] [...] DusRece Jump to Comments New Update on http://www.dusrece.wordpress.com [...]

]]>