Fugar.

30Jun09

Am deschis ochii sa vad ca totul e la fel. Nimic nu se schimbase…Ramasesem in acelasi loc, cu aceleasi vise si idei, aceeasi inima pierduta. Am incercat sa imi privesc chipul si nu am reusit…mi-eram acelasi dusman, prea cunoscut, prea pregatit de distrugere…Nu inteleg unde s-a rupt ceva in mine de mi-am pierdut sentimentul dragostei si al increderii…nu pricep ce am primit in schimbul lor, insa stiu ce am facut sa ajung aici. Si stiu ca azi nu mai conteaza cat de rau imi pare. Te-am vandut, si asemeni lui Iuda, simt ca totul se prabuseste. Oriunde ma intorc, Te vad…si mi-e rusine de ceea ce am ajuns. Stiu ca nu e acesta sfarsitul, dar asta nu ma ajuta cu nimic. Mi-as fi dorit sa stiu unde sunt, ce mai caut in locul acesta, pentru ce lupt…cine sunt, de fapt… Incerc sa imi amintesc cine am fost odata insa totul e atat de indepartat. Parca mi-am sters cu buretele orice amintire legata de trecut si privesc inauntrul meu si ma cuprinde teama….e asa pustiu sufletul meu, lipsit de viata si orice vointa… Am spus odata ca Iti daruiesc totul…si Ti-am dat doar o parte…Cate nu Ti-am promis, cate nu Ti-am spus…intrebarea care ma macina acum e… cat am facut din tot ceea ce ai auzit? Ce usor a fost sa arunc vorbe goale spre Tine, sa ma las dus de entuziasmul de moment si sa rostesc cuvinte lipsite de sens…Poate atunci a inceput totul…poate atunci am inceput sa ma pierd si sa renunt…poate ca nu am stiut cum sa Iti spun ca nu mai pot lupta impotriva mea…e cea mai grea lupta… Nu am fost niciodata bun in a gasi scuze sau a minti…de cele mai multe ori, nu am putut ascunde durerea din mine. Mi-am considerat viata mereu un dar fiindca tot ce eram nu tinea de mine…astazi insa, nu stiu ce sa mai cred…pot crede doar ceea ce vad cu ochii mei…asta e realitatea mea. Si in momentul de fata, lipsa Ta e prea evidenta. Recunosc, nu Te-am cautat…nu stiu ce mai vreau…sunt zile in care gandurile mele sunt patrunse de Tine….apoi, sunt zile cand totul inceteaza sa mai aiba vreo importanta…si nu ma pot decide de partea cui sa fiu… Ti-am scris cu gandul ca voi gasi o raza de speranta in a-mi elibera fiinta…m-am inselat…totul se termina….si incepe…acum.

Filed under: Uncategorized   |  2 Comments